miercuri, 28 aprilie 2010

    Daca as putea sa pun o poza...as avea o poza extraordinara de aratat ...si anume APROBATION - ul. Pentru majoritatea care nu cunoaste semnificatia acestui document am sa ma explic: pe baza acestui document (pe care l-am primit astazi) sunt oficial Doctor Medic in Germania. Iar mai departe asta inseamna ca odata cu ziua de maine voi incepe rezidentiatul si in actele oficiale...si voi castiga si bani buni pentru asta...sa speram :)

    Daca as putea sa mai pun o poza...as mai avea o poza extraordinara de aratat...si anume garsoniera mea de care m-am atasat foarte repede si in care pot sa fac de toate...dar cred ca cel mai fain e ca imediat ies in balconul lung care uneste toate garsonierele si apartamentele...si stau la un ceai ba cu unu/una ba cu altu/alta...stabilesti o intalnire in gasca la restaurant sau orice altceva.

   Daca as putea sa mai pun o poza...as pune ca as avea multe de aratat :)

sâmbătă, 17 aprilie 2010

O zi istovitor de placuta

Daca dupa o zi in care munca se prelungeste la nesfarsit  un om spune ca e istovit, dar in acelasi timp plin de satisfactie si placere, inseamna ca e doar entuziasmul de la inceput sau, cumva, poate sa insemne ca acelui om chiar ii face foarte mare placere ceea ce face?


O operatie de dimineata pana seara (10 ore cu o pauza mica de un pipi) – absolut istovitoare- mainilie, picioarele si spatele intepenite…ochii rosii usturatori…halatul ud in spate…urechile infundate la un moment dat de toate tipetele din sala de operatie atunci cand lucrurile  incep sa se complice…rasuflari de usurare si un mic suras in coltul gurii cand cineva taie tensiunea cu o gluma cinica…dupa 10 ore toata lumea alearga spre masini sa mai prinda din ce a mai ramas din “amiaza”, dar inainte de plecare se sta la un cappuccino la terasa spitalului si toti inchid ochii, isi lasa capul usor pe spate si zambesc.


Daca as avea si un pahar cu vin rosu romanesc (aici inca nu stiu ce vin se poate bea cu placere) ar fi si Diana Krall impreuna cu pianul ei mai fericita :)… relaxare si satisfactie…oboseala si satisfactie…la orice cuvant m-as gandi as adauga si “satisfactie” pentru ca asta mi-a adus in principal ziua de astazi.

duminică, 11 aprilie 2010

Critica asupra evitarii adevarului

     Daca la inceput acest tip de comunicare (cu “ceilalti” dar si cu sine) mi s-a parut intersant si simpatic, acum mi se pare usor prostesc si asta numai din vina mea, deoarece evit adevarul si, in schimb, arunc pastille facile cu plimbari, orase si porturi. (si adela ma va corecta imediat spunandu-mi ca trebuie sa arat pe unde merg si ce fac:) )

Nu sunt deloc multumit de ce am scris in ultimele postari…nu ca as visa vreodata sa scriu “literatura”, ci pur si simplu nu agreez stilul acesta “turistic”.

 

Poate ca  la inceput am avut cateva ganduri de spus…dar in ultimul timp nu am facut altceva decat sa ma ascund sub descrierile lejere ale oraselor, marilor sau mai stiu eu ce, ca la final sa pun un gand de indoiala cu un iz de neincredere si pesimism …destul de ieftin parerea mea :)

 

Adela are dreptate in comentariul ei anterior… si eu gandeam acelasi lucru in ultimele zile. Cred ca problema “singuratatii” a fost doar una din problemele perioadei de acomodare…spre bucuria mea simt ca aceasta perioada se termina…si ce e si mai imbucurator este ca nu se termina cu o acceptare sau cu o blazare. Dimpotriva, incep sa isi faca aparitia, in sfarsit,  relaxarea, multumirea, satisfactia, dorinta reala de a munci si a cunoaste cat mai multe… Evit sa folosesc cuvantul pragmatism pentru ca pana aici chiar nu as vrea sa ajung. Sa fiu pragmatic pentru mine e aproape de sa fiu mecanic  setat pe o singura directie, cu un singur scop, iar asta chiar nu mi se potriveste.

 

Si in final care era marele adevar? Aaaa…daaaa…in Germania duminica totul este inchis cu exceptia barurilor si restaurantelor, asa ca am sa iau o carte cu mine si ma duc intr-o cafenea foarte comoda sa citesc ceva si  sa beau un ceai si poate cu ocazia asta imi mai exersez si germana :D

sâmbătă, 10 aprilie 2010

Poveste de Pasti.





  

    Cu o oarecare maraiala :)...am sa fac pe placul putinilor mei cititori, si de data asta voi posta si cateva poze (ca cica asa se face de obicei pe blog). Dar nu stiu daca mi-am propus vreodata sa fac aici un jurnal cu poze...ci poate mai mult un "maculator" cu niste ganduri mazgalite pe coperta din spate a caietului...ganduri pe care simti ca trebuie sa le scrii ca altfel le vei uita.


Am trecut peste sarbatorile pascale mult mai bine decat m-as fi asteptat...in sensul ca traditiile romanesti se pare ca pe mine nu au reusit sa ma sensibilizeze. Asta probabil ca nu faceam eu prea multe lucruri deosebite de Pasti in Romania...si poate si din cauza faptului ca am avut aproape tot pe masa de aici din Germania...mai putin miel si salata de boef :)


Daca e sa bifez lucrurile pe care le faceam in Romania... raman din fericire cu foarte multe casute in plus neocupate, pentru ca aici am facut mult mai multe lucruri. 

1. Colorat si ciocnit oua rosii (dar si unele galbene si albastre) - check

2. Ascultat papa la tv cum spune mai stalcit ca niciodata " Chrrrristos a inviat!" - check

3. Mancat pasca si cozonac (pachetul de sarbatori de acasa pregatit cu foarte foarte mare atentie de parinti) - check

4. Gratar cu muzica si bere - check :)))

5. Ce mai faceam deosebit in romania?... cam atat.


In plus, de data asta, s-au intamplat nenumarate alte lucruri... sa incep sa povestesc despre casuta foarte foarte simpatica aflata pe canalul-port care vine pana in mijlocul oraselului, in care am petrecut niste zile foarte calduroase si parfumate?


Sau sa povestesc despre plimbarea mea la Hamburg...un oras in care terasele de pe pontoanele canalelor ce strabat orasul sunt pline ochi (chiar si la 8-9 grade)? Mai are sens sa mentionez si pe violonistii care isi rup arcusurile cantand primaveri de Vivaldi, dar si ariile celebre ale compozitorilor nemti - si asta doar pentru a strange un rand de aplauze din partea trecatorilor-plimbaretilor-turistilor-indragostilor etc. ? 


Sau sa imi amintesc mai multe despre Marea Nordului? ... unde tinerii dar si batranii au dus joaca cu zmeul la nivelul de sport...uneori chiar extrem, daca unui zmeu cat o parasuta ii atasezi un fel de skateboard sau uneori chiar un vehicul cu 3 roti si incepi sa mergi cu viteza pe plaja(impins de puterea vantului)...si uneori sa te ridici cu totul la 3-4 m dupa care sa aterizezi lin. 


De aleile, cafenelele si buticurile toate mirosind a 1000 de feluri de ceai, nici nu cred ca mai am timp sa imi amintesc...


Totusi...un lucru mereu nu ma lasa sa ma bucur din plin ... mi-e teama uneori ca pretul pe care il platesc momentan pe toate astea (si anume singuratatea) sa nu fie la un moment dat coplesitor...