


Cu o oarecare maraiala :)...am sa fac pe placul putinilor mei cititori, si de data asta voi posta si cateva poze (ca cica asa se face de obicei pe blog). Dar nu stiu daca mi-am propus vreodata sa fac aici un jurnal cu poze...ci poate mai mult un "maculator" cu niste ganduri mazgalite pe coperta din spate a caietului...ganduri pe care simti ca trebuie sa le scrii ca altfel le vei uita.
Am trecut peste sarbatorile pascale mult mai bine decat m-as fi asteptat...in sensul ca traditiile romanesti se pare ca pe mine nu au reusit sa ma sensibilizeze. Asta probabil ca nu faceam eu prea multe lucruri deosebite de Pasti in Romania...si poate si din cauza faptului ca am avut aproape tot pe masa de aici din Germania...mai putin miel si salata de boef :)
Daca e sa bifez lucrurile pe care le faceam in Romania... raman din fericire cu foarte multe casute in plus neocupate, pentru ca aici am facut mult mai multe lucruri.
1. Colorat si ciocnit oua rosii (dar si unele galbene si albastre) - check
2. Ascultat papa la tv cum spune mai stalcit ca niciodata " Chrrrristos a inviat!" - check
3. Mancat pasca si cozonac (pachetul de sarbatori de acasa pregatit cu foarte foarte mare atentie de parinti) - check
4. Gratar cu muzica si bere - check :)))
5. Ce mai faceam deosebit in romania?... cam atat.
In plus, de data asta, s-au intamplat nenumarate alte lucruri... sa incep sa povestesc despre casuta foarte foarte simpatica aflata pe canalul-port care vine pana in mijlocul oraselului, in care am petrecut niste zile foarte calduroase si parfumate?
Sau sa povestesc despre plimbarea mea la Hamburg...un oras in care terasele de pe pontoanele canalelor ce strabat orasul sunt pline ochi (chiar si la 8-9 grade)? Mai are sens sa mentionez si pe violonistii care isi rup arcusurile cantand primaveri de Vivaldi, dar si ariile celebre ale compozitorilor nemti - si asta doar pentru a strange un rand de aplauze din partea trecatorilor-plimbaretilor-turistilor-indragostilor etc. ?
Sau sa imi amintesc mai multe despre Marea Nordului? ... unde tinerii dar si batranii au dus joaca cu zmeul la nivelul de sport...uneori chiar extrem, daca unui zmeu cat o parasuta ii atasezi un fel de skateboard sau uneori chiar un vehicul cu 3 roti si incepi sa mergi cu viteza pe plaja(impins de puterea vantului)...si uneori sa te ridici cu totul la 3-4 m dupa care sa aterizezi lin.
De aleile, cafenelele si buticurile toate mirosind a 1000 de feluri de ceai, nici nu cred ca mai am timp sa imi amintesc...
Totusi...un lucru mereu nu ma lasa sa ma bucur din plin ... mi-e teama uneori ca pretul pe care il platesc momentan pe toate astea (si anume singuratatea) sa nu fie la un moment dat coplesitor...