marți, 26 octombrie 2010

Italia...ce vremuri :)....

Teribila afacere plimbarea cu gondola...teribil de proasta pentru unii. Cu toate ca acesti doi gondolieri practicau un tarif cu 20 de euro mai ieftin decat "in centru" nimeni nu ii alegea...nici noi de altfel...daca nu aveau voce? Ce-i drept ca nici gondolele lor nu erau din cele mai aurite sau cromate...si fara canapea in forma de inima :P
Urmatoarele 2 zile le-am petrecut in Alpii italieni...pe care o buna bucata de drum puteam sa ii confund cu Carpatii Meridionali...asta pana cand mi-au plesnit peste ochi cateva sute de piscuri ascunse in neguri...si cateva zeci de lacuri glaciare de mii de metri patrati...in timp de 3-4 ore am invatat pe propria piele de ce Alpii se numesc Alpi.




Pe un alt lac (cel mai mare de prin zona) am facut o plimbare mai linistita cu Hidrobicicleta...inchiriata de la un tip venit din Oradea care ne-a sfatuit prietenos sa nu mergem prea departe ca incepusera sa se adune norii...dar in rest putem sa stam cat vrem noi. Nu am putut sa profitam de bunavointa omului...e pur si simplu mult prea obositor sa pedalezi la prostia aia de barca :))....asa ca o odihna in amurg...langa cea mai draga persoana...nu face altceva decat sa iti improspateze fortele :)

Pe unul din aceste lacuri am facut si o mica "nebunie" cu o barca de motor...evident ca sunt tot felul stupizenii turistice facute sa castige si oamenii simpli o paine...:)



Nu am gasit pe nimeni care sa poata sa ne faca o poza "ca lumea" asa ca a trebuit sa ne multumim cu amatorismul turistilor ce isi purtau mandri in gat Nikoanele si Canoanele. Stiu ca sapca mea e teribil de turistic stupida (capitan de vas cu numele Venezia) dar chiar era un soare puternic :P


A doua zi...oarecum cliseistica plimbare a indragostitilor la Venezia. Spun oarecum caci s-a dovedit a fi intr-adevar o experienta unica...mi-am dat seama ca nu ai cum sa nu fii indragostit de ceva sau cineva cand ajungi in Venezia. Este pur si simplu vrajita...iar tu ca spectator esti vrajit si purtat de nas fara sa stii ce se intampla in jurul tau cu adevarat.


Bine ... te trezesc uneori negustorii de ultima speta care incearca sa dea lovitura vietii lor vanzand o geanta "Prada originala".



A venit apoi primul nostru contact cu Italia...mai precis aeroportul...am si uitat numele. Undeva la jumatatea distantei dintre Milano si Brescia. Am ramas bulversat de-a dreptul sa aud in jurul meu atata romana. Mai mult de atat crainica aeroportului tocmai anunta mai multe zboruri tot in limba romana...pasagerii pierduti prin aeroport si anuntati prin statie tot romani....in parcare un Ferrari infratit cu un Logan....frate da unde sunt?


Toate temerile mele s-au risipit o data ce am iesit din zona...ce-i drept...de granita :)



Acesta a fost primul nostru contact...vizual..cu Alpii. Era incredibila senzatia cat de aproape esti de ei si totusi aripile avionului nu ii atingeau piscurile. Inca visez sa ajung intr-o zi la L'aguille de midi.
(ordinea cronologica s-a cam dat peste cap...va prindeti voi ce si cum)

duminică, 3 octombrie 2010

Mi se face deseori dor de Romania...

Mi se face deseori dor de Romania...mai ales in diminetile (ca si aceasta) cand sunt de garda...si cafeaua se evapoa putin din ceasca...si totul este oarecum departe...Ala este si ea la 300 km distanta in aparatamentul nostru din Dortmund.


Si in momente din acestea imi reimprospatez imaginea Romaniei...asa cum este ea in realitate...nu cum mi-o amintesc eu fals nostalgic....si citesc pe internet Dilema Veche. Astfel sunt la curent cu tot ce se intampla...nici nu este prea greu pentru ca mereu se repeta aceleasi lucruri si aceleasi discutii. Citez din ultimul numar : '' Ce s-a întîmplat săptămîna trecută cu manifestaţiile sindicatelor arată că trebuie s-o luăm mult mai „de jos“.
Cîteva dintre strigăturile de la aceste manifestaţii au demonstrat, fără nici o îndoială, că ne scăldăm în mitocănie publică (ba unii se mai şi simt mîndri s-o afişeze): „Unul mic şi unul chior şi-au bătut joc de popor“; „Boc, Boc şi ai lui să se ducă dracului
“. ''


Am intalnit romani aici plecati din anii '70 care nu s-au mai intors niciodata...sau care s-au mai dus 1-2 ori dupa revolutie...oameni care sunt totusi la curent cu ceea ce se intampla in Romania...nici nu este prea greu pentru ca mereu se repeta aceleasi lucruri si aceleasi discutii!

(urmeaza in curand postarea despre Italia...sper :P)