duminică, 29 ianuarie 2012

Petrecere nemteasca

Da...la fiecare eveniment nou la care particip in incercarea noastra de a ne integra in societatea germana...ma intorc acasa cu un gust atat de amar. Nu stiu cat este o problema de a mea de intelegere sau de adaptabilitate, dar pur si simplu corpul si mintea mea refuza categoric, fara sa vreau, aderarea. Si totul este in pura legitima aparare.

Aseara a fost o petrecere destul de mare (peste 100 de persoane) la care am fost invitati tot cu parteneri (lucru care m-a bucurat la inceput, zicandu-mi '' uite domle' ca se poate si la ei''). In-afara lucrurilor organizatorice foarte diferite (toata noaptea am stat in picioare la niste mese inalte...vorbind, ascultand, bautura de la bar, mancare bufet,etc.), lucruri care sa zicem ca nu m-au surprins, a venit si mometul muzical mult asteptat. Adik vreo 2 ore un DJ a pus muzica relativ ok...cam ce se pune acum pe la radio ...(mai tarziu aveam sa imi dau seama ca asta era muzica de ambianta). Dupa ce lumea a mancat si a baut bine...si a fumat si mai bine (dar asta chiar e un subiect pe care chiar nu vreau sa il ating, imi amintesc doar de seful meu care atat de patetic si de teribilist si-a aprins un trabuc, exact cum faceam noi prin clasele de liceu)...la un moment dat DJul a dat un pic de fum de distoteca dupa care a inceput un zgomot infernal ce se vroia muzica. Muzica Disco din anii 90 dar pe un ritm usor mixat...simplu....bum-bum-bum. Am rezistat asa cam 3 ore...foarte mult...stiu. Partea cea mai interesanta a fost nu muzica absolut deloc placuta (nu e vorba de muzica disco acum, probabil la fel as reactiona si la o petrecere de manele), ci dansul. Daca la noi lumea sta intr-un cerc si danseaza la misto pe muzica de bataiala (iar cei care o fac in serios sunt motiv de caterinca pentru ceilalti), aici lumea danseaza cate doi, in pereche. Ei invata de mici un dans, numit Standard, care sunt niste pasi marunti cu 2-3 piruete, deloc urat, dar practicat pe un ritm de mars, alert, cu smucituri, cu femeia care isi tine la distanta partenerul. Avantajul acestui dans este faptul ca poti dansa in pereche pe orice fel de muzica...mai ales muzica ritmata disco....doamne fereste!!! La inceput mi s-a parut distractiv, pe urma am vazut ca acest tip de dans nu se opreste, se aplica la orice melodie, bum-bum-bum in continuu, oameni de 40-50 ani dansand Haddaway si Culture Beat sau mai stiu eu ce. Mi-a amintit intr-un fel de zilele de nastere la care mergeam cand eram in clasa a 5 a sau a 6 a. Deja cu clasa a 7 a simteam altfel muzica, si simteam cu totii nevoia sa dansam altfel in pereche.


Vreau sa cred ca am fost la o petrecere la care au participat oameni din patura mijlocie si ca exista cercuri in care dansul in doi poate fi si romantic, armonios, in care femeia are timp sa isi puna obrazul pe umarul barbatului. Atat de indoielnice sunt sperantele mele...


Momentan ma exlcud din viata sociala...si este o selectie pe care o fac cu un foarte mare regret.

miercuri, 25 ianuarie 2012

Credeam, o data, ca citind pe internet revista mea preferata (Dilema veche) ma pun la curent si cu ultimele noutati din Romania...si in final am avut dreptate...chiar daca pentru cateva minute m-am inselat. Sa ma explic!

In urma cu mai bine de o saptamana au venit in vizita la noi, doi copii din Romania (impropriu spus copii, sunt cu 3 anisori mai micuti decat noi, dar cu toate astea avem grija de ei sa ii pieptanam in fiecare seara si sa le spunem basme frumoase despre Germania)... in fine...au venit cu noi povestiri din Romania printre care au silabisit ceva despre o ''noua revolutie'' care ar fi pornit de la un secretar de stat al ministerului sanatatii, care secretar de stat a facut mult bine in Romania desi e de alta origine, un SMURD ce se vroia privatizat pentru talharii care asteptau pe la colturi cica sa salveze vietile oamenilor... Nu prea am inteles, nici nu m-a surprins, minimalizand probabil cea ce se intampla cu adevarat la 2000 km departare inspre est. Au plecat cei doi frumos de manuta inapoi in Romania, dupa ce si-au planificat o noua aterizare, foarte sigura si foarte promitatoare, probabil definitiva, inapoi la Dortmund. Cu ei a plecat si gandul meu impreuna cu un mic pachetel pentru parinti, apoi am citit in Dilema Veche sa vad daca se merita subiectul ''noua revolutie''. Nu am gasit nimic. Atunci am deschis pe internet antena 3 si realitatea tv...SPECTACOL. Scandal, invitati surpriza, aplauze pentru niste oameni care indura frigul fluturand un steag, amenintari, declaratii, pupaturi, palme, hora unirii la Iasi, baie de multumime, jandarmi, trandafiri si inimi ce declara dragoste pentru DEMOCRATIE, armata e din nou cu noi prin glasul unui vlastar patriot pana in maduva oaselor....JOS CU DICTACHIORU...este de fapt mesajul.

M-am simtit vinovat o noapte intreaga ca am dezertat...a doua seara am deschis din nou televizorul de pe internet...aceleasi lucruri...doar ca fara aplauze...cu multe semne de intrebare...o gura stramba a presei care se stramba din ce in ce mai rau...NU am mai putut sa ma uit. M-am schimbat si imi este foarte bine asa. Cred ca in Romania nu se poate altfel. Imi pare sincer rau de tot ce este...imi pare rau de oamenii care ies in frig, imi pare rau de demnitarii fara demnitate, imi pare rau de profitorii acestor clipe. La urma urmei...de ce ar fi fost toata aceasta galceva atat de importanta? Doar ca a aparut de cateva ori la CNN? Doar ca ne-am amintit ca avem un pic de sange in istalatie incat sa strigam '' Jos Dictatura''? Sincer nu imi aduce nimic, dar absolut nimic nou. Ce m-a mirat, bine nici nu m-am documentat suficient si poate ma insel, este faptul ca ''luceafarul huilei'' Miron Cozma nu a aparut cu cateva zeci de garnituri de tren pline cu ciomagari...sa curga si un pic de sange ca sa ne dea si mai des pe CNN...dupa care sa jucam inca o hora a unirii si sa ne pupam ca fratii fix intre dintii sparti.

Romanul s-a nascut poet...si la sat...pana aici totul chiar ar fi fost excelent...

miercuri, 4 ianuarie 2012

Amintiri studentesti

Am dat peste un filmulet pe youtube care mi s-a parut genial...probabil din cauza nostalgiilor...oricum nu conteaza. Un perete albastru luminat prost, o masa de fier patrata cu o musama, un pat simplu, un par valvoi, o chitara si o poezie... http://www.youtube.com/watch?v=N3jTXhXsqPg

Intrebarea care se pune acum este ce forma capata romantismul studentesc in Germania? Din experienta de pana acum am vazut studentii ori in grupuri de cate 4-5 stand pe strada si band alcool de orice tip, ori in grupuri mai mari in puburi (inca nu am ajuns la Berlin). Evident ca nu am fost in campus...dar am aflat ca are fiecare apartamentul lui cu mult mai mult decat o masa si un pat. Daca ma mai gandesc si la faptul ca in muzica germana ''folk-ul'' nu exista decat, ca si denumire, ca muzica populara, atunci ma umflu usor in pene si spun cu mandrie ca am avut o studentie foarte frumoasa la Iasi ... la drept vorbind ei nu au nici o vina ca suntem popoare si culturi diferite. Ei au valorile lor, gusturile si glumele lor. Ei au repertoriul international foarte bine stiut la chitara, ei canta Happy Birthday to You cu ocazia zilei de nastere, ei nu au nevoie de muzica folk cu versuri in germana. Ei fac facultate pentru a deveni specialisti, ei nu iubesc, ei se dedica foarte mult muncii, ei merg la sala si la yoga, ei nu se casatoresc datorita ratei extrem de ridicate a divortului, ei au contract de parteneriat de viata (valabil si pentru homosexuali sau lesbiene) care are aceeasi importanta legala ca si certficatul de casatorie. Ei sunt un popor foarte imbatranit. Ei au mult mai mult decat un pat si o masa... nu ca ai neaparat nevoie de saracie pentru a avea clipe romantice ... dar probabil, pur si simplu, imaginatia si visele lor refuza sa mearga mai departe.

P.S.: din ce am citit viata din Berlin m-ar contrazice...desi am banuielile mele...

duminică, 1 ianuarie 2012

Am auzit din partea mai multor guri care nu au stat cascate pana acum prin Germania...si care nu s-au cascat nici la prima vedere a Germaniei...ca nemtii sunt un popor sumbru. '' Am vazut pe strazi ca oamenii poarta foarte mult gri si negru, casele or avea ele diferite culori...bine nu sunt ca la noi (a se interpreta Romania sau Italia), dar parca nu te atrag ''. E iarna si ploua mult, zapada nu este, Germania e mare si variata, apuc eu repede sa explic ... in fond nici eu nu sunt de alta parere. In fond nu cred sa fie altfel in orice oras mare industrializat din Europa.

De fapt problema este una mult mai banala ... te uiti in jur si nu intelegi... eu nu inteleg de exemplu cum de este Germania una din principalele puteri ale lumii. Cum de are Germania un nivel de trai atat de ridicat daca oamenii stau in niste case care sunt respingatoare cel putin la prima vedere (si foarte scumpe la o a doua vedere mai amanuntita)...cum de speranta de viata in Germania este foarte ridicata, atata timp cat majoritataea oamenilor poarta gri si negru, poate niste bej pe alocuri? Pentru ca saracia prin care au trecut i-au invatat sa adune fiecare banut si sa nu cheltuiasca aproape deloc pentru bunul gust sau pentru frumusete...pentru ca acestea doua nu iti prelungesc viata...teoretic...