Da...la fiecare eveniment nou la care particip in incercarea noastra de a ne integra in societatea germana...ma intorc acasa cu un gust atat de amar. Nu stiu cat este o problema de a mea de intelegere sau de adaptabilitate, dar pur si simplu corpul si mintea mea refuza categoric, fara sa vreau, aderarea. Si totul este in pura legitima aparare.
Aseara a fost o petrecere destul de mare (peste 100 de persoane) la care am fost invitati tot cu parteneri (lucru care m-a bucurat la inceput, zicandu-mi '' uite domle' ca se poate si la ei''). In-afara lucrurilor organizatorice foarte diferite (toata noaptea am stat in picioare la niste mese inalte...vorbind, ascultand, bautura de la bar, mancare bufet,etc.), lucruri care sa zicem ca nu m-au surprins, a venit si mometul muzical mult asteptat. Adik vreo 2 ore un DJ a pus muzica relativ ok...cam ce se pune acum pe la radio ...(mai tarziu aveam sa imi dau seama ca asta era muzica de ambianta). Dupa ce lumea a mancat si a baut bine...si a fumat si mai bine (dar asta chiar e un subiect pe care chiar nu vreau sa il ating, imi amintesc doar de seful meu care atat de patetic si de teribilist si-a aprins un trabuc, exact cum faceam noi prin clasele de liceu)...la un moment dat DJul a dat un pic de fum de distoteca dupa care a inceput un zgomot infernal ce se vroia muzica. Muzica Disco din anii 90 dar pe un ritm usor mixat...simplu....bum-bum-bum. Am rezistat asa cam 3 ore...foarte mult...stiu. Partea cea mai interesanta a fost nu muzica absolut deloc placuta (nu e vorba de muzica disco acum, probabil la fel as reactiona si la o petrecere de manele), ci dansul. Daca la noi lumea sta intr-un cerc si danseaza la misto pe muzica de bataiala (iar cei care o fac in serios sunt motiv de caterinca pentru ceilalti), aici lumea danseaza cate doi, in pereche. Ei invata de mici un dans, numit Standard, care sunt niste pasi marunti cu 2-3 piruete, deloc urat, dar practicat pe un ritm de mars, alert, cu smucituri, cu femeia care isi tine la distanta partenerul. Avantajul acestui dans este faptul ca poti dansa in pereche pe orice fel de muzica...mai ales muzica ritmata disco....doamne fereste!!! La inceput mi s-a parut distractiv, pe urma am vazut ca acest tip de dans nu se opreste, se aplica la orice melodie, bum-bum-bum in continuu, oameni de 40-50 ani dansand Haddaway si Culture Beat sau mai stiu eu ce. Mi-a amintit intr-un fel de zilele de nastere la care mergeam cand eram in clasa a 5 a sau a 6 a. Deja cu clasa a 7 a simteam altfel muzica, si simteam cu totii nevoia sa dansam altfel in pereche.
Vreau sa cred ca am fost la o petrecere la care au participat oameni din patura mijlocie si ca exista cercuri in care dansul in doi poate fi si romantic, armonios, in care femeia are timp sa isi puna obrazul pe umarul barbatului. Atat de indoielnice sunt sperantele mele...
Momentan ma exlcud din viata sociala...si este o selectie pe care o fac cu un foarte mare regret.
Aseara a fost o petrecere destul de mare (peste 100 de persoane) la care am fost invitati tot cu parteneri (lucru care m-a bucurat la inceput, zicandu-mi '' uite domle' ca se poate si la ei''). In-afara lucrurilor organizatorice foarte diferite (toata noaptea am stat in picioare la niste mese inalte...vorbind, ascultand, bautura de la bar, mancare bufet,etc.), lucruri care sa zicem ca nu m-au surprins, a venit si mometul muzical mult asteptat. Adik vreo 2 ore un DJ a pus muzica relativ ok...cam ce se pune acum pe la radio ...(mai tarziu aveam sa imi dau seama ca asta era muzica de ambianta). Dupa ce lumea a mancat si a baut bine...si a fumat si mai bine (dar asta chiar e un subiect pe care chiar nu vreau sa il ating, imi amintesc doar de seful meu care atat de patetic si de teribilist si-a aprins un trabuc, exact cum faceam noi prin clasele de liceu)...la un moment dat DJul a dat un pic de fum de distoteca dupa care a inceput un zgomot infernal ce se vroia muzica. Muzica Disco din anii 90 dar pe un ritm usor mixat...simplu....bum-bum-bum. Am rezistat asa cam 3 ore...foarte mult...stiu. Partea cea mai interesanta a fost nu muzica absolut deloc placuta (nu e vorba de muzica disco acum, probabil la fel as reactiona si la o petrecere de manele), ci dansul. Daca la noi lumea sta intr-un cerc si danseaza la misto pe muzica de bataiala (iar cei care o fac in serios sunt motiv de caterinca pentru ceilalti), aici lumea danseaza cate doi, in pereche. Ei invata de mici un dans, numit Standard, care sunt niste pasi marunti cu 2-3 piruete, deloc urat, dar practicat pe un ritm de mars, alert, cu smucituri, cu femeia care isi tine la distanta partenerul. Avantajul acestui dans este faptul ca poti dansa in pereche pe orice fel de muzica...mai ales muzica ritmata disco....doamne fereste!!! La inceput mi s-a parut distractiv, pe urma am vazut ca acest tip de dans nu se opreste, se aplica la orice melodie, bum-bum-bum in continuu, oameni de 40-50 ani dansand Haddaway si Culture Beat sau mai stiu eu ce. Mi-a amintit intr-un fel de zilele de nastere la care mergeam cand eram in clasa a 5 a sau a 6 a. Deja cu clasa a 7 a simteam altfel muzica, si simteam cu totii nevoia sa dansam altfel in pereche.
Vreau sa cred ca am fost la o petrecere la care au participat oameni din patura mijlocie si ca exista cercuri in care dansul in doi poate fi si romantic, armonios, in care femeia are timp sa isi puna obrazul pe umarul barbatului. Atat de indoielnice sunt sperantele mele...
Momentan ma exlcud din viata sociala...si este o selectie pe care o fac cu un foarte mare regret.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu