Dupa 1 zi de la postare...citesc ce am scris si intru in pamant de rusine...scriu despre Dilema veche in timp ce fac niste greseli gramaticale monstruoase...dezacorduri si asa mai departe. Ma simt obligat sa mi le asum oficial...si nu sa ma ascund sperand ca nu se va observa.
Chiar sunt indignat cum de s-a intamplat asa ceva...sper doar sa nu fie stupidul proces de adaptare la noua, mereu noua, limba...
marți, 28 iunie 2011
luni, 27 iunie 2011
Garda de luni...inceput de concediu...
Nu stiu cati dintre noi are sansa sa fie de garda si sa aiba timp pentru sine....mie mi se intampla extrem de rar...astazi e una din acele fericite dati. Dar ce ma bucura cel mai mult este faptul ca am timp sa citesc Dilema veche. De ce nu citesc si in rest Dilema...nu stiu ce sa raspund...
Din cateva articole ma pun la curent cu tot ce se petrece in Romania...asa ma bucur sa citesc despre ce se intampla, despre situatia internationala a tarii, despre tineri, politica, programe nationale, unele reusite altele complet esuate...
Am fost in Romania, putin incorect spus deoarece am fost doar in Bucuresti, la nunta lui Vlad, la sfarsitul lui mai. In acel weekend i-am facut cunostinta Alei cu mancare traditionala si lautari, cu cladiri vechi in paragina si cladiri noi de sticla, cu galagia tinereasca de la 3 noaptea de pe "noul" Lipscani si multe alte lucruri pe care aici, oricat ai cauta, nu le vei gasi. Pur si simplu nu exista!
Insa eu am avut un sentiment de frica, de completa nesiguranta...de cainii maidanezi (de care uitasem complet), de politistii de la aeroport care te trateaza ca pe un detinut, de limbajul si gesturile total necontrolate ale oamenilor si multe altele.
Peste 2 zile plecam iar in Romania, de data asta la Vaslui; am sa am ocazia , ca dupa ceva vreme , sa retraiesc amintirile a 20 de ani, vazand o banca, o biblioteca, un teren de baschet, o veche firma a unui bar, un parc...oricat de mult mi-as fi dorit eu sa ajung pe Mont Blanc saptamana aceasta, nu pot sa mint ca venirea la Vaslui nu imi ofera si ea o oarecare stare de euforie...cand ma gandesc ca am sa ma duc si pe dealurile de pe langa Husi, pe drumul periculos candva din cauza cainilor de stana, drum care duce la stejarul ce strajuieste intrarea in padure...oare mai este leaganul de sarma? Ce expeditie mai era pe capul nostru cand mergeam impreuna cu bunica primavara la cules de toporasi si brebenei.
Din cateva articole ma pun la curent cu tot ce se petrece in Romania...asa ma bucur sa citesc despre ce se intampla, despre situatia internationala a tarii, despre tineri, politica, programe nationale, unele reusite altele complet esuate...
Am fost in Romania, putin incorect spus deoarece am fost doar in Bucuresti, la nunta lui Vlad, la sfarsitul lui mai. In acel weekend i-am facut cunostinta Alei cu mancare traditionala si lautari, cu cladiri vechi in paragina si cladiri noi de sticla, cu galagia tinereasca de la 3 noaptea de pe "noul" Lipscani si multe alte lucruri pe care aici, oricat ai cauta, nu le vei gasi. Pur si simplu nu exista!
Insa eu am avut un sentiment de frica, de completa nesiguranta...de cainii maidanezi (de care uitasem complet), de politistii de la aeroport care te trateaza ca pe un detinut, de limbajul si gesturile total necontrolate ale oamenilor si multe altele.
Peste 2 zile plecam iar in Romania, de data asta la Vaslui; am sa am ocazia , ca dupa ceva vreme , sa retraiesc amintirile a 20 de ani, vazand o banca, o biblioteca, un teren de baschet, o veche firma a unui bar, un parc...oricat de mult mi-as fi dorit eu sa ajung pe Mont Blanc saptamana aceasta, nu pot sa mint ca venirea la Vaslui nu imi ofera si ea o oarecare stare de euforie...cand ma gandesc ca am sa ma duc si pe dealurile de pe langa Husi, pe drumul periculos candva din cauza cainilor de stana, drum care duce la stejarul ce strajuieste intrarea in padure...oare mai este leaganul de sarma? Ce expeditie mai era pe capul nostru cand mergeam impreuna cu bunica primavara la cules de toporasi si brebenei.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)