vineri, 22 ianuarie 2010

Oare ce si cum va fi? (5)

Daca as fi scriitor sau vreun om de cultura aceste saptamani ar fi seva pura de inspiratie...eu nu pot decat sa le recunosc umil intensitatea si valoarea.

Pierzi prieteni (adica trec intr-un registru indiferent), se intaresc si mai mult alte prietenii...recastigi cu o imensa bucurie alti prieteni pe care ii vedeai cum se indeparteaza...apar vesti despre foste iubiri...dar si barfe...de unele te bucuri, altele te fac sa scrii pe blog... Debordezi de optimist si seara in pat tremuri de frica...

E superb!

Toti intreaba : "si? ai emotii?" Daca am numit aceste saptamani "seva pura de inspiratie" cred ca "emotii" e mult prea putin spus...dar numai eu pot afirma asta pentru ca numai eu o simt.

Partea proasta e ca in toata precipitarea asta mi-am pierdut rabdarea (nu de tot, dar s-a diminuat) si atunci nu mai am chef sa invat la germana...se pare ca finishul meu esueaza, dar niciodata nu am fost persoana care sa invete pana in ultima clipa pentru un examen si de fiecare data am avut finishuri cel putin decente :)

Sa amintesc de birocratia mult prea incurcata din Romania ar fi un praf in vant...de ce sa ma afecteze sistemul romanesc (oricare ar fi el) cand pe langa mine circula cu o incredibila viteza atatea "emotii"?

Recomandare cinematografica si muzicala - Once (Glen Hansard)

2 comentarii:

  1. Da, am vazut filmul.. mi-a placut...
    Acum, poveste:
    Un marinar merge pe ponton si stie ca urmeaza sa plece. Mai are putin pana la imbarcare, se uita in urma sa si vede femei si barbati la brat plimbandu-se pe strazile murdare; se uita la vasul sau cu vele, cu panza ce se va umfla pe marea ce va deveni infinitul sau curat si lung catre care el va naviga. Are busola in buzunar si harta marilor in geanta. Se simte trist, nesigur si fericit, in acelasi timp, pentru ca va lasa in urma trecutul, nu unul pe care nu si-l accepta, ci unul care va fi mai bun pus la pastrare, memorized, decat pastrat asupra sa in permanenta. Marinarul isi ia la revedere si respira usurat. Barca cu vele il saluta cu o fluturare usoara, vantul adie, marea albastra se leagana, marinarul se leaga de un nor si pleaca in calatoria vietii lui. Din urma, pe pontonul de lemn putrezit, multe maini invizibile isi iau la revedere si multi porumbei mesageri pleaca deja cu o scrisoare catre el, pentru a-l intampina la sosire.

    gata. ti-am scris eu o poveste :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna! Sper ca ai ajuns cu bine si astept cu nerabdare un nou capitol pe blog...
    Adela povestea ta m-a facut sa plang :( si sa realizez ca Alex chiar a plecat si cine stie cand o sa-l mai vad..:((

    PS: schimba poza de la profil...esti asa trist...nu te caracterizeaza :P

    RăspundețiȘtergere