Am auzit, din pacte nu de la prea multa lume, ca ar mai trebui sa postez pe blog. Si am raspuns cu un anemic ''da...'' stins apoi cu un hotarat ''mmm...''. Nu este vorba de nici o lipsa de inspiratie, nu este vorba nici de o neaparata lipsa de timp, este pur si simplu vorba de un lucru pe care imi este greu sa il categorisesc.
De cand Emilia a inceput sa spuna primele ei cuvinte si mai ales de cand numarul cuvintelor in germana il depaseste lejer pe cel al cuvintelor in romana (rusa a aparut si ea, dar timid de tot, poate mai mult din greseala), am realizat ca nici pe mine nu ma mai intereseaza atat de mult de Romania. Am realizat ca ma intereseaza foarte mult viata pe care o avem aici. Romania a devenit o adevarata povara, ultima optiune in alegerea unei destinatii de vacanta. Orice stire despre Romania, fie ea si din fotbal este mereu o dezamagire. Imi este aproape imposibil sa concep o viata multumitoare in Romania. Imi dau seama ca incep sa ma uit cu ochii occidentalului si ce vad? : multa saracie, bataie de joc, nesimtire si 2-3 oaze de cultura pentru care nu se prea merita sa depui efort caci traiul in occident e mai sigur. Nu mai recomand nimanui sa se duca sa viziteze Romania, ba chiar ii sfatuiesc sa faca altceva cu banii si cu timpul. Cand cineva din Macedonia, Muntenegru, Slovacia sau mai stiu ce alte tari mai sarace, imi povesteste cate ceva despre tara lor, parca ma vad pe mine povestind de Romania. Si eu ca ascultator dau din cap interesant, gandidu-ma ''sa il ascult ce zice ca oricum nu am de gand sa ma duc acolo''. Asa ca am renuntat de ceva vreme la orice gand nostalgic sau melancolic...nici macar venirea sarbatorilor de iarna nu ma mai emotioneaza in sensul asta.
Cu siguranta ca si cei aproape 4 ani petrecuti aici, cu o familie aici intemeiata si cu o fata care aduce acasa de la gradinita aproape in fiecare zi un cuvant nou in germana, toate acestea ma pot face sa spun ca m-am adaptat atat cat sa vreau sa raman aici mai departe si nu sa merg vreodata inapoi. Inapoi la ce? Acum realizez ca este o alta prostie lozinca ''dorul de tara''...un mit nu neaparat romanesc pe care acum l-am demascat. Vezi draga Doamne ''drama tuturor romanilor plecati peste hotare''. Aberatii!!! Mai vad asta la cunostinte de-ale mele...au tot dreptul...pe mine ma lasa rece, uneori ma face sa rad, alteori ma face sa imi doresc sa ma fi nascut intr-un popor mai respectuos, mai cu bun simt. Nici nu vreau sa ating tema romanilor de aici...totusi vreau sa imi cer scuze oficial doamnei Baronita Caldaras in varsta de 18 ani care, internata de mine pe sectia de urologie, a fost nevoita sa fie luata inapoi acasa a doua zi de catre sotul si cei 2 copii ai ei care facusera o pauza de la strans fierul vechi - motivul a fost lipsa asigurarii medicale. Daca Baronita e din nou insarcinata sau nu si daca mama ei o va lasa sa pastreze copilul sau nu, nu voi afla niciodata. Cred ca Baronita a fost una dintre putinele persoane cu buletin romanesc care mi-au aratat respect si bun simt.
P.S. scrisul, chiar si pe blog, ramane totusi o parte fictiune (aviz comentatorilor care imi dau sfaturi pretioase si imi ofera umarul lor anonim).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu