Nu sunt un sportiv fanatic, pentru fotbal nici atat, stiu cateva nume de jucatori doar asa ca ii auzi sau ii vezi fara sa vrei. Cu siguranta as putea spune mai multe despre jucatorii de snooker sau de tenis. Orisicum trebuie sa recunosc ca anii trecuti urmaream pe Internet Liga I, stiri, meciuri, ce puteam atunci cand aveam timp. Stiam ca e un nivel scazut, stiam ca e o calitate care lasa mult de dorit, dar in toata aceasta mediocritate gaseam bucuria si entuziasmul de a vedea echipa orasului meu natal. Fara sa vreau am devenit direct un fan, am mers la meciurile din cupele europene (incercari mioritic esuate), am vibrat in fata televizorului la meciurile ''istorice'' ale unui club dintr-un oras superprovincial, si asta vreo 7 ani la rand. Acum ca aceasta echipa s-a dus, s-a dizolvat, a disparut complet si interesul meu pentru fotbalul romanesc. Acum reusesc sa vad cu ochi foarte limpezi mediocritatea si circul ieftin care se face in jurul lui. Recunosc, mi-ar fi placut sa mai fi durat idila...macar pana sa-i fi aratat Alei si Emiliei stadionul varuit de oameni simpli.
Imi amintesc in '88 la un meci de Divizia B cum mancam struguri luati de acasa si cum stateam cu tata si cu sora-mea pe barnele negre lungi de lemn pe post de scaune, cum sustineam foarte inflacarati orice actiune periculoasa si cum dezaprobam orice decizie 'contra' a arbitrului, cum am venit de multe ori ragusit de la stadion si cum canta fanfara de tigani in dupa-amiezile calde de vara. Oare vor mai canta tiganii la vreun meci de-acum incolo sau se vor concentra numai pe inmormantari?
Cand s-a pus nocturna la stadion era totul atat de grandios si de impunator incat as fi fost dispus sa trec din nou la programul de seara din comunism cand se lua curentul intre 7 si 9 numai sa fie destula energie pentru nocturna...nocturna ar fi ajuns sa lumineze pana in casele oamenilor, nocturna ar fi luminat drumul oamenilor rataciti pe ses sau celor care ar fi intarziat de la pescuit. Acum, ca nu mai e echipa, se va mai aprinde vreodata nocturna? Au mai ramas acele luminite rosii, cica sa nu faca accident asa-zisul elicopter de urgenata de la SMURD.
Aflat in Dortmund de aproape 4 ani, niciodata nu am reusit sa ajung pe stadion...am avut ocazii, dar am fost nehotarat. Se intra foarte greu, nu sunt mai deloc bilete, daca gasesti atunci tre sa stai de unul singur intre toti strainii, ceilalti cu care ai venit la stadion avand locuri prin alte colturi. Oamenii cu abonamente se cunosc de o viata pentru ca de o viata stau pe aceleasi scaune. Cand moare unul din ei ori se mosteneste abonamentul ori se scoate la licitatie. Stadion mare de ca. 90.000 de locuri, tribune abrupte, acustica performanta, arena forbalistica. La meci munti de pahare de plastic si munti de sticle sparte de bere in fata stadionului, nu tu fanfara, nu tu soare de vara, nu tu locuri libere, nu tu mucaliti la tribuna a 2a, nu tu nea' Caisa...cum as putea sa imi inchipui ca Dortmund sa devina echipa mea de suflet, cand absolut nimic nu are de-a face cu sufletul meu? Cu toate acestea am sa vreau sa mergem toti 3 candva la un meci, pentru copil oricum tot ce conteaza este faptul ca tatal o duce pe umeri si mama o admira cat este de dulce...cred ca asa se nasc amintirile cele mai placute.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu